Jurnal de model – primii pasi

0
1090
jurnal lucky

Cu paşi mici începem cu toţii. Uneori însă viaţa te forţează să faci şi paşi mai mari. Dacă rămâi cramponat de frică, de teama de a face acel salt înainte, te plafonezi şi rămâi tot timpul în acelaşi loc fără să poţi progresa. Am învăţat şi eu ce înseamnă să faci acel mare pas când am luat efectiv viaţa în piept.

M-am hotărât să mă rup de familie şi să încerc să reuşesc pe cont propriu. Paşii mici de care vorbeam au început încă din liceu. Am vrut să am banii mei, să nu mai depind de părinţi, aşa că mi-am gasit câte un job part-time, de obicei în vacanţele de vară. Simţeam că pot să reuşesc şi chiar am reuşit, însă drumul a fost unul destul de anevoios.

Un pas mai mare spre reuşita pe cont propriu l-am bifat mutându-mă în Iaşi. Primul motiv a fost facultatea, dar, în secret, fără să ştie ai mei, îmi doream să rămân, să nu mă mai întorc acasă, să încerc să mă descurc pe cont propriu.

Realitatea e crudă – poate că pare un clişeu dar am simţit-o pe propria piele. Ca studentă din provincie nu e deloc uşor. Pe langa faptul că te lupţi să iţi menţii locul pe care cu greu l-ai găsit într-un cămin, mai trebuie să te descurci şi cu transportul până la facultate, cu mâncarea, mai trebuie să te şi îmbraci, mai vrei să ieşi şi în oraş … destul de multe griji parcă prea dintr-o dată.

Primul an de facultate a fost unul destul de stresant. Cursuri, seminarii, proiecte, teste, examene, verificări, laboratoare, măriri de note pentru a păstra media destul de ridicată pentru un loc în cămin. Pe lângă toate astea mâncarea şi banii ce îi primeau de acasă îmi ajungeau fix o săptămână şi pachetele le primeam o dată la două săptămâni. Cum să te descurci aşa? Ei bine, am făcut-o şi pe asta.

După primul an de facultate am mai avut parte de o lovitură – pierdeam locul din cămin pentru că aveau prioritate cei din anii terminali. Nevoie de bani urgentă – nici nu indrăzneam să le spun alor mei că trebuie să îmi caut ceva de închiriat. M-am hotărât să mă angajez, dar unde? Peste tot se cere experienţă, peste tot sunt salarii mici, plus că aveam nevoie urgentă de un loc unde să stau.

Auzisem câteva colege vorbind despre Lucky Studio, am intrat şi eu în discuţie şi împreună cu o altă colegă m-am hotărât să merg să văd despre ce e vorba. Ce am găsit acolo? Salvarea de la toate problemele pe care le aveam!

Vă mai povestesc şi în alt articol.

Yours truly, C.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.